miercuri, 12 februarie 2014

Novecento de Alessandro Baricco

,,Se spune ca pe maiestuosul transatlantic Virginian traia un pianist extraordinar, care canta o muzica nemaiauzita pana atunci. Se spune ca povestea vietii lui intrecea orice inchipuire, ca se nascuse pe mare, odata cu secolul XX, si nu pusese niciodata piciorul pe uscat. Si nimeni nu stia de ce."


,,Un tur de forta stilistic, avand drept rezultat o bijuterie literara." - The Sunday Times

,,Cine nu aude muzica din spatele cuvintelor lui Baricco trebuie sa se fi nascut surd." - Frankfurter Allgemeine Zeitung

,,Pamantul e un vapor prea mare pentru el, asadar n-a coborat niciodata pe uscat. Vaporul e micul lui pamant plutitor. Aici incepe si se sfarseste lumea. Cartea aceasta e un micro-roman, o drama, un poem sau doar o fermecatoare improvizatie pentru pian si trompeta. Cititi-o ca pe o parabola (lumea-vapor, omul-calator) sau ascultati-o relaxati, ca si cum, in drum spre America, ati descoperi deodata o melodie care v-ar umple sufletul." - Ioana Pârvulescu

Recenzie:

Alessandro Baricco ne spune povestea pianistului Novecento, a carui muzica a ajuns departe inafara vaporului Virginian, de pe care nu a coborat niciodata. 
Bebelus fiind, este gasit de un marinar in salonul de la clasa I, intr-o cutie asezata pe pianul din incapere. Acesta ii da numele scris pe cutie, T.D. Lemon, dar ii adauga numele sau si numele secolului in care tocmai intrasera, astfel rezultand numele Danny Boodmann T.D. Lemon Novecento. Il creste pe baietel pe vapor, dar nu il duce niciodata pe uscat, de frica autoritatilor care i l-ar fi putut lua in lipsa documentelor care sa ateste nasterea lui. Prin urmare, Novecento isi petrece copilaria pe Virginian, pana la varsta de 8 ani, cand Danny moare, iar baiatul dispare. Dupa cautari indelungate, capitanul este chemat intr-o noapte de unul dintre oamenii din echipaj in salonul de la clasa I, unde Novecento, fara sa il fi invatat nimeni, canta la pian o muzica dumnezeiasca. Ani mai tarziu, un trompetist intra in orchestra vaporului, unde il cunoaste pe pianist, cu care leaga o prietenie pe viata. La ani dupa ce cei doi s-au despartit de mult timp, contractul trompetistului terminandu-se, acesta din urma afla ca vaporul urma sa fie scufundat din cauza conditiei in care se afla, dar ca Novecento nu coborase, asa ca se duce sa il caute. Cand, in sfarsit, il gaseste, acesta vrajea, ca intotdeauna, clapele pianului din salonul de la clasa I. 

Cartea este impresionanta, nu doar prin profunzime, ci si prin descrierile realiste ale interpretarilor melodiilor, care iti dau senzatia ca le asculti cu urechile tale. V-o recomand din toata inima, caci este o poveste care iti ramane in suflet mult timp dupa ce ai citit-o si care, prin imaginile auditive spectaculoase, te va face sa vrei sa o retraiesti din nou si din nou.

2 comentarii:

  1. si mie mi-a placut mult. a fost printre primele carti citite in italiana, si desi m-a chinuit putin chestia asta, mi s-a parut o carte ft interesanta :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, ideea cartii e foarte frumoasa, am terminat-o de citit intr-o dupa-amiaza :D

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa imi spuneti parerea voastra si sa veniti cu propuneri in scopul imbunatatirii impreuna a blogului (in limita bunului-simt)! Mersi! :)